marți, 21 iulie 2009

Yoga Sutra

Introducere

Patanjali este maestrul legendar al Înţelepciunii Antice, despre care nu se ştie aproape nimic decât că a scris Yoga Sutra probabil în secolul patru înainte de Hristos (în realitate cu mult… mult mai devreme).

Yoga este un cuvânt celebru al limbii sanscrite care semnifică unirea, punerea împreună fără a fi amestecate total dar fără vreo diferenţiere, a conştiinţei şi conştienţei. Sutra este tot un cuvânt al limbii sanscrite care înseamnă mărgea pe o aţă. Aşa că puneţi împreună traducerile şi vedeţi de iese.

Patanjali a conştientizat viitorul omenirii, şi a văzut decăderea conştiinţei în închisoarea materiei din timpurile noastre moderne. Acum noi acceptăm că Universul este format din materie şi nimic altceva. Astfel conştiinţa ne este condiţionată în mod total de transformările neîntrerupte ale materiei percepute ca mişcare. Acesta este motivul pentru care Patanjali a scris pentru prima dată 194 de afirmaţii (sutre) ce se înşiră ca mărgelele pe aţa eliberării conştiinţei de sub tirania materiei.

Aceste afirmaţii sunt de neînţeles acum, în timpurile moderne, pentru fiinţa care nu cunoaşte nici o practică spirituală. În acest caz practica spirituală poate consta în a face să răsune în minte fiecare sutră până când mintea se modifică după înţelesul ei. Citirea la repezeală a mai multor sutre nu face decât să mărească frustrarea şi confuzia mentală producând un efect contrar scopului urmărit. Yoga Sutra se adresează celor care percep în mod intuitiv falsitatea înfiorătoare a ştiinţelor şi religiilor moderne dorind un ajutor spre eliberarea lor din Iluzie.

Atitudinea corectă a unui practicant al spiritualităţii este similară cu atitudinea unui om care se sufocă în Iluzie şi doreşte cu disperare de moarte o gură de aer al Adevărului. Cei care încă mai consideră că realitatea este descrisă de impulsurile electrice aduse de simţuri către creier, unde se stochează sub formă de prejudecăţi, condiţionări, dorinţe, trebuinţe şi altele, este bine să nu citească mai departe deoarece nu vor înţelege nimic (aceasta este o rugăminte).

De-a lungul secolelor Yoga Sutra a fost „explicată” de reprezentanţi ai unor religii şi secte. Ei au reuşit să mărească Iluzia conform legii entropiei din fizică: Entropia este creşterea continuă în timp a stării de dezorganizare a oricărui sistem fizic. Patanjali a transpus problema eliberării de suferinţă în planul psihologiei, renunţând la orice fel de conotaţie mistică sau mitologică.

Datorez scuze celor care deja sunt deranjaţi de cele ce au citit până aici dar nu totul poate fi perceput cu mintea.

Structură

Cele 194 de afirmaţii sunt structurate în patru capitole ce trebuie parcurse în ordinea în care au fost scrise:

1. Samadhi-pada (despre samadhi) descrierea stării de Yoga. Samadhi este locul de unde începe starea de cunoaştere extrasenzorială (relaţia dintre subiectul cunoscător şi obiectul cunoscut se face direct, fără mijlocirea organelor de simţ).

2. Sadhana-pada (practica) calea realizării practice.

3. Vibhuti-pada (realizări) puterile paranormale.

4. Kaivalia-pada (eliberarea) realizarea absolutului.

Explicaţie

Structura lucrării este dezarmant de simplă. De aceea, numai cel care lasă orice fel de prejudecăţi de gândire, simţire, totul, o poate înţelege. Înţelegerea acestei lucrări nu poate fi decât pur intuitivă, nemijlocită de inteligenţă, Yoga fiind ştiinţa tuturor religiilor care au fost, sunt şi vor fi în Univers.

Prezentarea sutrelor se face fără explicaţii. Acolo unde este de neînţeles lăsaţi sutra să răsune în minte fără a implica gândirea, fără a citi mai departe celelalte sutre. Succes!

Samadhi pada

1. De aici începe Învăţătura Yoga.

2. Yoga este oprirea modificărilor minţii.

3. Atunci Văzătorul este aşezat în propria-i formă.

4. În celelalte stări există identificare cu modificările minţii.

5. Modificările minţii sunt de cinci feluri, aducătoare şi neaducătoare de suferinţă.

6. Acestea sunt:

6.1. Cunoaşterea corectă.

6.2. Eroarea.

6.3. Închipuirea.

6.4. Somnul.

6.5. Amintirea.

7. Percepţia, inferenţa[1] şi mărturia sunt mijloacele cunoaşterii corecte.

8. Eroarea este cunoaşterea falsă, neîntemeiată pe forma reală.

9. Închipuirea este cunoaşterea născută din cuvânt, lipsită de obiect.

10. Somnul este modificarea minţii bazată pe inexistenţa conţinutului mental.

11. Amintirea este neabandonarea obiectelor percepute.

12. Prin practicare continuă şi detaşare rezultă oprirea acestora.

13. Practica este efortul spre stabilitatea în această stare (samadhi).

14. Aceasta, urmată vreme îndelungată, neîntrerupt şi cu dăruire, devine temelie de neclintit.

15. Detaşarea este conştiinţa desăvârşitei stăpâniri văzute ori revelate în Scripturi, a celui lipsit de setea pentru obiectele simţurilor.

16. Detaşarea supremă, născută din cunoaşterea lui Puruşa (suflet), este dispariţia setei de tendinţe.

17. Astfel, însoţit de raţionare, reflecţie, fericire şi conştiinţa existenţei se naşte samprajnata-samadhi, adică acel samadhi însoţit de prajna (cunoaşterea directă, extrasenzorială a naturii obiectului cunoscut).

18. Cealaltă formă de samadhi numită asamprajnata-samadhi se naşte în urma practicii de blocare a conţinuturilor mentale, rămânând numai întipăririle.

19. Naşterea (existenţa) celor fără trup, contopiţi cu Natura, este cauza lui asamprajnata-samadhi.

20. În cazul celorlalţi, acesta este precedat de credinţă, vigoare şi prajna(cunoaştere nemijlocită) provenită din samadhi.

21. Aceasta este aproape pentru cei cu râvnă fierbinte.

22. Diferenţa rezultă din eforturile slabe, moderate sau foarte puternice.

23. Sau prin Devoţiune faţă de Stăpânul Divin.

24. Stăpânul Divin e un Puruşa aparte, neatins de cauzele suferinţei, faptă, rezultatele faptelor şi reziduurile lor.

25. În El se află limita supremă a germenului atotcunoaşterii.

26. Chiar înainte-mergătorilor El le este Învăţător, nefiind îngrădit de către timp.

27. Cuvântul ce îl desemnează este OM[2].

28. Murmurarea sa continuă în minte (japa) înseamnă meditaţia asupra sensului său.

29. Din aceasta se obţine întoarcerea minţii spre interior şi dispariţia obstacolelor.

30. Boala, lâncezeala, îndoiala, neatenţia, lenevirea, nerenunţarea, percepţia greşită, neîmplinirea unei etape şi instabilitatea, sunt obstacolele ce produc împrăştierea minţii.

31. Durerea, deprimarea, neastâmpărul corpului şi respiraţia anevoioasă sunt însoţitoarele împrăştierii minţii.

32. Pentru înlăturarea acestora este necesară practicarea continuă a unui principiu.

33. Din cultivarea prieteniei, compasiunii, bucuriei şi indiferenţei faţă de plăcere, virtute sau viciu rezultă limpezirea minţii.

34. Sau prin expiraţie şi reţinerea respiraţiei.

35. Sau din angajarea în cele ce ţin de obiectele simţurilor (atenţie asupra activităţii curente) se naşte stabilitatea minţii.

36. Sau printr-o stare de seninătate lipsită de tristeţe.

37. Sau având ca obiect pe cei fără de patimi (sfinţi).

38. Sau întemeindu-se pe cunoaşterea din vis şi somn fără vise.

39. Sau prin meditaţie după dorinţă.

40. Stăpânirea ţi se va întinde atunci de la cel mai mic atom până la măreţia stăpânitoare a infinitului.

41. Cel ale cărui modificări mentale au fost istovite devine precum nestemata transparentă, bine şlefuită, ce ia culoarea luminii ce o străbate unind cunoscătorul, cunoaşterea şi obiectul cunoscut.

42. Pendularea conştiinţei între cuvânt, semnificaţia şi cunoaşterea (prajna) sa, amestecate în contopire ipotetică este savitarka-samapati.

43. Acea samapati (contopire) în care prin completa purificare a memoriei, ca şi cum i-ar lipsi forma proprie, străluceşte numai cunoaşterea reală a obiectului este nirvitarka.

44. Prin aceasta, starea de conştiinţă cu gânduri (reflectarea obiectului interferată de memorie), savichara, şi starea de conştiinţă fără gânduri (reflectare fără intervenţia memoriei), nirvichara, au fost explicate ca având obiecte subtile.

45. Iar domeniul obiectelor subtile se întinde mai presus de obiectele „ne-semn” (simbolice, ne-formale, iraţionale), alinga, din care nu se poate infera nici o existenţă (cauze primordiale).

46. Acesta constituie doar sabija-samadhi (samadhi cu sămânţă, obiect).

47. Prin atingerea extremei purităţi a lui nirvichara apare lumina spirituală.

48. Înalta-Cunoaştere de acolo e purtătoarea Adevărului.

49. Această Înaltă-Cunoaştere (prajna) are un domeniu total diferit de cel al cunoaşterii provenite din comunicarea verbală sau inferenţă deoarece scopul său este diferit.

50. Întipărirea născută din aceasta (sabija-samadhi) stă în calea altor întipăriri.

51. Suprimând chiar şi această întipărire, datorită opririi tuturor modificărilor mentale se obţine nirbija-samadhi (samadhi fără sămânţă, starea deYoga).

Sadhana Pada

1. Asceza, studiul şi devoţiunea faţă de Stăpânul Divin formează kriya-yoga (yoga preliminară).

2. Necesară pentru a produce samadhi şi a face să slăbească cauzele suferinţei.

3. Cauzele suferinţei sunt:

3.1. Ignoranţa,

3.2. sentimentul individualităţii,

3.3. atracţia şi

3.4. repulsia precum şi

3.5. frica de moarte.

4. Ignoranţa este obârşia celor ce-i urmează, fie că sunt latente, slabe, schimbătoare ori puternice.

5. A lua ce-i ne-etern, impur, dureros şi ne-Sine drept etern, pur, plăcut şi Sine, aceasta e ignoranţa.

6. Sentimentul individualităţii este aparenta identificare a puterii cunoscătoare cu instrumentul cunoaşterii.

7. Atracţia (ataşamentul) este bazată pe plăcere.

8. Repulsia (tot o formă de ataşament) este bazată pe durere.

9. Cea cauzată de propria experienţă, afectându-i astfel chiar şi pe cei învăţaţi, este iubirea nemăsurată a vieţii.

10. Aceste cauze ale suferinţei pot fi îndepărtate prin reîntoarcerea la obârşie.

11. Modificările acestora trebuie înlăturate prin meditaţie.

12. Reziduurile faptelor, având rădăcina în cauzele suferinţei, devin experienţă în viaţa văzută şi nevăzută.

13. Atâta vreme cât rădăcina se află acolo, ele rodesc, determinând felul naşterii durata şi experienţele.

14. Acestea au drept roade bucuria ori suferinţa, după cum sunt pricinuite de virtute sau viciu.

15. Numai durere-i totul pentru cei înzestraţi cu discriminare, pe seama durerii ce rezultă din schimbare, chin şi întipăriri, precum şi datorită conflictului dintre tendinţe şi modificările minţii.

16. Durerea ce va să vină trebuie să fie înlăturată.

17. Cauza celei ce trebuie înlăturate e unirea Văzătorului cu Văzutul.

18. Având însuşirile luminării, acţiunii şi inerţiei, alcătuit din elemente şi organe de simţ, Văzutul fiinţează întru experienţă şi Eliberare.

19. Specializat, nespecializat, semn şi ne-semn, acestea sunt stadiile tendinţelor.

20. Văzătorul deşi nu este decât cunoaştere pură, are capacitatea perceperii conţinutului mintal.

21. Doar spre folosul lui fiinţează văzutul.

22. Deşi este desfiinţat pentru cel ce şi-a atins ţinta, el rămâne totuşi nedesfiinţat, fiind comun tuturor celorlalţi.

23. Cauza realizării naturii proprii a celor două puteri, puterea stăpânită(Prakriti) şi puterea stăpânitorului(Puruşa) este conjuncţia(samyoga).

24. Cauza acesteia este ignoranţa.

25. Prin desfiinţarea ei, dispare conjuncţia, această înlăturare însemnând eliberarea Văzătorului.

26. Mijlocul de înlăturare a ignoranţei este neîntrerupta practicare a cunoaşterii discriminative.

27. Înalta-Cunoaştere a acesteia, pe treapta supremă, este de şapte feluri.

28. Din practicarea părţilor ce compun yoga, prin dispariţia impurităţii se iveşte lumina cunoaşterii, ce creşte până la cunoaşterea discriminativă.

29. Săpânirea-de-sine, Regulile, Postura, Controlul respiraţiei, Retragerea simţurilor de la obiectele lor, Concentrarea, Meditaţia şi Samadhi sunt cele opt părţi ale Sistemului Yoga.

30. Săpânirea-de-sine (yama) cuprinde:

30.1. nonviolenţa

30.2. sinceritatea

30.3. cinstea

30.4. castitatea

30.5. neagonisirea

31. Acestea, necondiţionate de felul naşterii, de loc, timp sau împrejurări, extinzându-se la toate stadiile, formează Marele Legământ.

32. Regulile (niyama) sunt:

32.1. puritatea

32.2. împăcarea

32.3. asceza

32.4. studiul

32.5. devoţiunea faţă de Stăpânul Divin

33. Pentru înlăturarea patimilor se recomandă întoarcerea gândurilor spre cele contrare.

34. Patimile precum violenţa, făptuite, poruncite ori încuviinţate, pornite din lăcomie, mânie şi rătăcire, fie slabe, mijlocii sau medii au drept roade durerea şi ignoranţa fără sfârşit; de-aceea este necesară întoarcerea gândurilor spre cele contrare.

35. Prin statornicia în nonviolenţă se ajunge la încetarea duşmăniei în preajma sa.

36. Prin statornicia în sinceritate, se obţine calitatea de a fi singurul temei al faptei şi al fructului acesteia.

37. Prin statornicia în cinste, toate comorile sunt la îndemână.

38. Prin statornicia în castitate, dobândirea vigorii.

39. Din stăruinţa în neagonisire, cunoaşterea modului de apariţie al naşterii.

40. Din puritate, dezgustul faţă de propriul trup şi neatingerea cu alţii.

41. Precum şi purificarea lui sattva, seninătatea minţii, concentrarea, stăpânirea simţurilor şi capacitatea cunoaşterii Sinelui.

42. Din împăcare, conştiinţa netulburatei fericiri.

43. Din asceză, prin înlăturarea impurităţii, desăvârşirea trupului şi a simţurilor.

44. Din studiu se obţine comuniunea cu divinitatea adorată.

45. Desăvârşirea în samadhi, prin devoţiunea faţă de Stăpânul Divin.

46. Postura stabilă şi plăcută.

47. Prin relaxarea efortului, meditând asupra Celui Nesfârşit.

48. Din aceasta rezultă împăcarea perechilor de contrarii.

49. Aceasta fiind împlinită urmează pranayama, curmarea procesului inspiraţiei şi expiraţiei.

50. Sub formă externă, internă sau suspendată, regularizată de loc timp şi număr, devenind prelungă şi subtilă.

51. Cel de al patrulea tip de pranayama este cel privind domeniul externului şi internului.

52. Prin aceasta piere învăluitorul luminii.

53. Şi mintea devine capabilă de concentrare.

54. Simţurile în neatingere cu propriul obiect, ca şi cum ar imita forma proprie a minţii, constituie pratyahara.

55. Din acesta rezultă suprema supunere a simţurilor.

Vibhuti Pada

1. Concentrarea este legarea minţii de un loc.

2. În care îndreptarea spre un singur obiect a conţinutului mintal este meditaţia.

3. Iar acesta, oglindind numai subiectul, ca şi cum i-ar lipsi forma-proprie, devine samadhi.

4. Cele trei împreună formează samyama.

5. Prin stăpânirea sa se obţine lumina Înaltei Cunoaşteri.

6. Aplicarea sa are loc în stadii:(vezi mai jos 9,10,11,12)

7. Cele trei părţi sunt inerente faţă de primele.

8. Chiar şi aceasta este externă faţă de samadhi fără sămânţă.

9. Momentul de oprire ce impregnează mintea atunci când dispare întipărirea-care-iveşte şi apare întiparirea-care-opreşte este nirodha parinama.

10. Calma sa curgere repetată prin întipărire conduce la,

11. Dispariţia dispersării şi apariţia concentrării minţii denumită samadhi parinama.

12. Atunci când conţinutul mintal stins şi cel răsărit rămân mereu aceleaşi, această transformare a minţii este ekagrata parinama.

13. Prin aceasta au fost explicate transformările referitoare la proprietate, caracteristică şi stare ce au loc in elemente şi organe de simţ.

14. Substratul este cel căruia îi sunt inerente toate proprietăţile – stinse, manifeste sau latente.

15. Succesiunea diferită este cauza diferenţei in transformare.

16. Din samyama asupra celor trei transformări rezultă cunoaşterea asupra trecutului şi a viitorului.

17. Cuvântul, obiectul denotat şi conţinutul mintal sunt confundate din pricina transferului reciproc; din samyama asupra distincţiei dintre ele se dobândeşte cunoaşterea graiului tuturor vieţuitoarelor.

18. Din directa percepere a întipăririlor mentale, rezultă cunoaşterea naşterilor precedente.

19. Din samyama asupra conţinutului mintal, rezultă cunoaşterea minţii altora.

20. Prin samyama asupra formei corpului, suprimând capacitatea perceperii sale prin întreruperea contactului dintre ochi şi lumină, yoghinul se face nevăzut.

21. Karma este de două feluri, activă şi latentă; din samyama asupra ei, se dobândeşte cunoaşterea momentului morţii, ca şi semnele rele.

22. Din samyama asupra prieteniei, compasiunii, bucuriei ce produc limpezirea minţii şi asupra celorlalte sentimente se dobândesc puterile inerente lor.

23. Iar din samyama asupra puterilor, se obţin puteri precum cea a elefantului şi altele.

24. Prin dirijarea luminii activităţilor suprasenzoriale, se obţine cunoaşterea celor subtile, ascunse sau îndepărtate.

25. Prin samyama asupra Soarelui, cunoaşterea Cosmosului.

26. Iar asupra Lunii, cunoaşterea aşezării stelelor.

27. Iar asupra Stelei Polare, cunoaşterea mişcărilor lor.

28. Prin samyama asupra centrului ombilical, se obţine cunoaşterea alcătuirii corpului.

29. Iar asupra golului gâtului, încetarea foamei şi a setei.

30. Asupra lui kurma-nadi, neclintirea.

31. Asupra luminii din creştetul capului, vederea celor desăvârşiţi.

32. Sau a tuturor lucrurilor prin intuiţie.

33. Din samyama asupra inimii, rezultă înţelegerea minţii.

34. Experienţa senzorială este acel conţinut mintal rezultând din nedistingerea între Sattva şi Puruşa ce sunt absolut neamestecaţi; întrucât Sattva există întru folosul altuia, din samyama asupra a ceea ce există întru propriul folos se obţine cunoaşterea lui Puruşa.

35. Din acestea se nasc capacităţile intuitive ale auzului, pipăitului, văzului, gustului şi mirosului.

36. Acestea sunt obstacole în samadhi şi puteri supranormale în starea de veghe.

37. Prin slăbirea cauzelor legăturii minţii cu trupul şi cunoaşterea căilor de trecere, se obţine intrarea minţii în corpul altuia.

38. Prin stăpânirea suflului urcător(udana), se obţine neatingerea cu apa, noroiul, spinii şi altele, precum şi înălţarea corpului.

39. Iar prin stăpânirea suflului concentrat(samana) se obţine strălucirea corpului.

40. Prin samyama asupra relaţiei dintre ureche şi spaţiu, se obţine auzul divin.

41. Din samyama asupra relaţiei dintre corp şi spaţiu, yoghinul devine uşor ca pana şi obţine puterea deplasării prin spaţiu.

42. Decorporalizarea este acea modificare mentală exterioară corpului şi nedependentă de el prin care vine nimicirea învăluitorului luminii.

43. Din samyama asupra formei sensibile, formei proprii, formei subtile, atotpătrunderii şi finalităţii lor, rezultă stăpânirea elementelor.

44. Din aceasta rezultă desăvârşirea trupului şi neafectarea proprietăţilor sale:

44.1. Corpul se poate face oricât de mic.

44.2. Sau oricât de mare.

44.3. Devine uşor şi levitează.

44.4. Sau greu şi de nemişcat.

44.5. Ajunge şi pătrunde orice lucru, oricât de îndepărtat.

44.6. Îndeplineşte orice dorinţă.

44.7. Creează, conservă şi distruge precum zeii.

44.8. Supune voinţei sale orice obiect sau fiinţă.

45. Frumuseţea, graţia, forţa, şi tăria diamantului constituie desăvârşirea trupului.

46. Stăpânirea simţurilor se obţine prin samyama asupra procesului lor de percepţie, formei proprii, capacităţii de individualizare, atotpătrunderii şi finalităţii lor.

47. Din aceasta vine iuţeala precum a gândului, starea de disjuncţie faţă de corp şi controlul asupra Naturii.

48. Doar cel ce a obţinut cunoaşterea deplină a diferenţei dintre Sattva şi Puruşa posedă supremaţia asupra tuturor celor ce există şi cunoaşterea tuturor lucrurilor.

49. Prin detaşarea faţă chiar şi de aceste puteri supranormale, sămânţa greşelii fiind nimicită, apare kaivalya(eliberarea).

50. Evitarea trufiei şi ataşării în cazul invitării de către cei din înălţimi, conduce la evitarea reîntoarcerii la cele de nedorit (a căderii înapoi în materie).

51. Din samyama asupra momentelor şi succesiunii lor, vine cunoaşterea născută din discriminare.

52. Din aceasta apare realizarea diferenţei între două entităţi similare spaţial (nu pot fi distinse prin clasă, caracteristică ori poziţie).

53. Cunoaşterea născută din discriminare este transcendentă, cuprinde toate obiectele şi totalitatea raporturilor dintre ele şi este lipsită de stadii intermediare.

54. Egala puritate a lui Sattva şi Puruşa este kaivalya.

Kaivalya Pada

1. Puterile supranormale provin din naştere, preparate din plante, mantra, asceză ori samadhi.

2. Prin revărsarea potenţialităţilor naturii are loc transformarea de la o clasă la alta.

3. Cauza eficientă nu pune în mişcare pe cele ale Naturii, ci doar sparge zăgazurile, precum ţăranul care-şi udă câmpul.

4. Minţile create provin doar din confuzia între instrumentul cunoaşterii şi puterea cunoscătoare.

5. Mintea originară este cea care pune în mişcare numeroasele minţi angajate în diverse activităţi.

6. Dintre acestea, cea născută din meditaţie este lipsită de întipăriri.

7. Destinul yoghinului nu e nici alb, nici negru, dar al celorlalţi este de trei feluri.

8. Din acesta se manifestă doar acele tendinţe sau dorinţe pentru coacerea cărora există condiţii favorabile.

9. Există relaţie cauzală neîntreruptă chiar şi în cazul celor separate prin naştere, spaţiu şi timp, datorită identităţii memoriei şi a întipăririlor.

10. Iar acestea sunt fără de început căci dorinţa este veşnică.

11. Fiind alcătuite din cauză efect substrat şi suport, prin desfiinţarea acestora rezultă desfiinţarea acelora.

12. Trecutul şi viitorul există în propria-formă, din cauza căilor diferite ale proprietăţilor lor.

13. Acestea, manifestate ori latente, au natura celor trei tendinţe (triguna).

14. Identitatea-cu-sine a obiectului este consecinţa unităţii transformărilor.

15. Obiectul fiind acelaşi, căile celor două sunt deosebite, din cauza deosebirii minţilor.

16. Şi obiectul nu-i dependent de o singură minte, căci ce-ar deveni acesta când n-ar fi cunoscut?

17. Obiectul este cunoscut sau necunoscut, după nevoia minţii de a fi colorată de către acesta.

18. Modificările minţii sunt întotdeauna cunoscute Stăpânului său, datorită caracterului neschimbător al lui Puruşa.

19. Mintea nu are propria lumină căci ea însăşi poate fi cunoscută.

20. Şi nici nu se pot cunoaşte amândouă în acelaşi timp.

21. Ipoteza cunoaşterii unei minţi de către alta ar conduce la o conştiinţă a conştiinţei şi la un amestec excesiv al amintirilor.

22. Conştientizarea propriei cunoaşteri apare atunci când conştiinţa pură, a cărei natură este neschimbătoare, ia forma intelectului.

23. Mintea colorată de Văzător şi de Văzut este atotcuprinzătoare.

24. Aceasta, deşi împestriţată de numeroase dorinţe şi tendinţe latente, acţionează spre folosul altuia, căci funcţionează în asociere.

25. Pentru cel ce a văzut deosebirea, reflectarea asupra existenţei ca Sine încetează.

26. Atunci mintea e cu adevărat înclinată spre discriminare, fiind atrasă spre kaivalya (eliberare).

27. În intervalele sale, apar alte conţinuturi mentale, din întipăriri.

28. Înlăturarea acestora conduce la încetarea cauzelor suferinţei.

29. Pentru cel lipsit de interes chiar si faţă de cea mai înaltă meditaţie, din deplina cunoaştere discriminativă vine conştiinţa de dincolo de legea naturii.

30. În care dispar cauzele suferinţei şi destinul.

31. Atunci, datorită infinităţii cunoaşterii, lipsite de orice impedimente şi impurităţi, ceea ce rămâne de cunoscut devine nesemnificativ.

32. Şi astfel se încheie transformările succesive ale tendinţelor care şi-au împlinit rostul.

33. Succesiunea este contrariul momentelor, putând fi înţeleasă doar la sfârşitul transformărilor.

34. Kaivalya este reîntoarcerea în starea originară a tendinţelor ce nu mai au ca scop pe Puruşa sau aşezarea statornică a Puterii Purei Conştiinţe în propria formă. Sfârşit.

Aici se sfârşeşte Kaivalya Pada, şi odată cu ea şi această Yoga sutra întru folosul celorlalţi.


[1] Inferenţa este recunoaşterea obiectului după proprietăţile sale.

[2] A U M, diftongul a-u se pronunţă O.